Cunoscută ca “vîrsta ingrată”, adolescenţa reprezinta treapta cea mai importantă din viaţa unui om. Aidoma Americii care este considerată ţara tuturor posibilităţilor, adolescenţa ar putea fi caracterizată drept perioada tuturor sentimentelor. La care altă vîrstă ajungi să delirezi sentimental atît de pronunţat, daca nu la vîrsta juvenilă? Fenomenul în sine e absolut normal, demonstrat de specialişti ca fiind un proces esenţial in formarea identităţilor. Totuşi, alternările continue dintre dispoziţia rea si cea bună cunosc anumite extreme, depăşirea cărora duce, de cele mai multe ori, la depresii sau, şi mai rău, sinucidere.
Suicidul în rîndul adolescenţilor este un fenomen tragic si constituie a doua cauză a mortalităţii tinerilor cu vîrste cuprinse între 15 şi 19 ani, ţinînd cont numai de sinuciderile declarate oficial si excluzîndu-le pe acelea deghizate în accidente. Cotele emoţionale ale acestor tineri ating apogeul deziluziilor, şi atunci viata pentru ei nu e decît un amalgam de chinuri, remuşcări şi regrete. Fără vreo potenţială supravieţuire spirituală, mii de tineri, zilnic, îşi curmează viaţa. Moartea lor e pa cît de inexplicabilă şi subită, pe atît de tragică raportată la estimările suicidelor anule : circa 10-15 milioane de cazuri de suicid au loc în fiecare an în lume.
În Republica Moldova, situaţia referitoare la suicidele adolescenţilor nu e nici mai mult,nici mai puţin dezastruoasă, un exemplu în acest context l-ar putea servi următorul caz:
“Recent, o adolescentă în vîrstă de 16 ani din Ungheni a fost internată în spital, secţia reanimare, cu diagnosticul: intoxicaţie cu pastile. Potrivit Marianei Balmuş, directoarea Centrului comunitar pentru sănătate mintală, fata a vrut să-şi pună capăt zilelor. „I s-au efectuat spălături gastrice şi tratament dezintoxicant intensiv, după care, obligatoriu, consultaţia psihiatrului”, a menţionat dînsa. Astfel tînăra a fost salvată.
Oxana este unicul copil născut într-o familie, la ora actuală, incompletă. Din cauza consumului abuziv de alcool, tatăl fetei era agresiv, motiv din care părinţii au divorţat. La şcoală, Oxana a învăţat foarte slab şi, după clasa a VIII-a, a abandonat studiile. Cu cîteva luni în urmă, a cunoscut un bărbat mai în vîrstă decît ea. Acesta tocmai fusese eliberat din închisoare. La început, povesteşte Oxana, prietenul ei se comporta bine. Ulterior, a devenit agresiv, o înjosea, o bătea. Frecvent consumau băuturi alcoolice împreună, după care urmau certuri, conflicte, bătăi.”(Mariana Balmuş). Acestea sînt detaliile, aparent nesemnificative, care treptat au determinat-o pe această adolescentă să încerce să-şi pună capăt zilelor.
Intentia de a recurge la sinucidere nu vine din lipsa voinţei de a continua sau din lipsa tăriei de caracter. Suicidul are rădăcini mult mai pregnante, care, deseori, ţin de anturajul şi condiţiile de dezvoltare ale adolescentului. Fie că e vorba de o familie cu moravuri proaste, ca în cazul Oxanei, tratată cu agresivitate de tatăl ei, fie că e vorba de inabilitatea părinţilor de a-şi înţelege şi îndruma copilul sau de ai recunoaşte personalitatea şi de ai susţine intenţiile, vina nu este un atribut al celui care pleacă, ci a celor care ramîn. Suicidul se adevereşte, de cele mai multe ori, a fi o tentativă de a recăpăta controlul, o încercare de a aminti parinţilor:”Eu încă mai sunt copilul vostru, aveti grijă de mine!”. Familia e indatorată să-şi asigure existenţa paşnică. În familie se crează confortul spiritual al adolescentului şi chiar dacă acesta este stresat din cauza unei iubiri neîmpărtăşite sau a unor conflicte în cercul de prieteni, refugiul si înţelegerea ar trebui să le cunoască între membrii casei.
Ratele suicidelor adolescentine ar putea fi diminuate, deci să fim competenţi de a ne ajuta aproapele. Să fim o familie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu