Aşteptarea, iubirea, frumosul...câte conotaţii iau aceste elemente de la om la om! Aparent se pare că fiecare dintre ele are o definiţie concretă, totuşi, când s-o pui în practică: câte momente diverse şi câte discrepanţe se manifestă... şi toate astea provin de la simplul fapt: fiecare e unic în modul său!
    O fiinţă este deja o personalitate! Cu bani sau fără, cu sau fără studii prestigioase, o suflare omenească este un univers întreg, format şi conceput, cu moravuri şi valori întărite. Unul gândeşte într-un fel, altul- diferit. Nu poţi să-l comdamni nici pe unul, nici pe altul: fiecare are dreptate într-o anumită măsură. Să luăm un eveniment simplu, tipic pentru viaţa oricui: aşteptarea unui concert. Unii îl aşteaptă cu inima zbătându-se tot mai forte şi forte. Ştiu şi ce vor îmbrăca, ştiu şi alura potrivită şi toatea astea au un singur motiv: el/ ea va fi acolo! Întreabă-l pe un ins aflat într-o astfel de ipostază, ce este aşteptarea? Sigur că-ţi va răspunde că nu e decât un amalgam de clipe încetinite care se scurg agale. Alţii sânt mai rezervaţi: n-au absolut nici un motiv să-şi facă griji. Parcă aşteaptă ziua respectivă şi parcă o resping în acelaşi timp. N-au motivaţie, iar aştepaarea în cazul dat e doar un element firesc din mersul propriu-zis al timpului. Alţii nu-l aşteaptă nici pe el şi nici pe ea, ei pur şi simplu: aşteaptă! Ei presimt cu toată făptura lor că urmează o cotitură semnificativă în viaţa lor, iar odată ce-şi doresc dint tot sufletul un lucru, tot universul contribuie la realizarea lui (P. Coelho). Există şi personalităţi pentru care concertul respectiv este un neant, un moment indezirabil. Ei nu atestă nici urmă de aşteptare, cu toate acestea, timpul în cazul lor se scurge mult mai rapid decât în cazul celorlalţi. Sânt sute şi mii de alte ipostaze de aşteptare a unui simplu evenimet pentru că sânt sute şi mii de personalităţi care-l percep într-un mod peronalizat.
     Fiinţa umană este, fără nici o contestare, un cadru desăvârşit al misterului. O enigmă mai acerbă decât omul nu cunosc: aceleaşi două mâini, picioare...dar câte aparenţe, câte abilităţi, câte valenţe şi câte posibilităţi de-a se diferenţia de celălalt! Viaţa omului e interesantă anume prin acest mic amănunt: fiecare din noi vine cu ceva nou într-însa. Fiecare este o lume aparte care împreună formează un conglomerat de universuri ce se completează eficient unul pe altul.
    Faptul că ne-am născut aici şi acum, în această epocă 3-dimensională este şi el un indiciu sugestiv care ne aminteşte: tu eşti tu, iar eu sânt eu şi generaţia pa care o alcătuim este diferită de altele pentru că noi sântem cei care o formăm!